Porumbelul pierde-n zare, atingând cu al său zbor,
Tot ce se ghiceste-n cana, un trecut de muritor,
Și mai lasă mult în urmă, doi iubiți cu al lor dor,
Ce admiră răsăritul, se gândesc la viitor,

Și iubirea azi se duse,… parcă fuse doar un vânt,
Ce desparte două inimi, folosind doar un cuvânt,
Spuse de-un orgoliu mare, ce nu face compromis,
Rănile se adâncesc sub pumnalu-n dar trimis,

Dar cum toți purtăm o mască și un scut avem la piept,
Un cuvânt ce șterge totul, făr’ să vreau îl mai aștept,
Și el vine,se întoarse, porumbelul ce-a plecat,
Toată ura în iubire, printre mări a transformat


Made by
Viorel Coman(05.09.2010,h:23.10)