agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-15 | |
Din calcul greșit -de ordin zecimal-
A rezultat o stea, infimă ca proporții, Ce m-a vegheat dintr-un cotlon astral Cu grindină și foc, în calea sorții. Îmi este casa diformă și pustie, Iar prin ferestre pătrund demoni cu colți de argint Mușcând sălbatici, din carnea încă vie A sufletului meu, mult prea adânc rănit. Vântoase mă învăluie în înghețate pâcle Devorându-mi ființa, păcatul consistent, Și nici nu știu, cu mine, ce are să se-ntâmple, Prevăd doar decăderea cu titlu permanent. După ce-am pierdut tot ce-am clădit, Ce răni mai sunt dator acestei sorți? Înfrigurat, flămând și dezvelit, Răspund afirmativ chemării celor morți. Destin, ediție de viață total inoportună, Te-aș întreba extrem de interesat De ce lumina caldă mi-a tot rămas în urmă Iar astăzi, rătăcesc pe-un drum întunecat? Pășind prea multe praguri cu piciorul stâng, Pe tot atâtea uși am fost dat afară Și m-am ferit, să fiu văzut că plâng, Sperând în șansa mea ulterioară Chiar dacă azi destinul îmi dă o palmă grea Și fără adăpost `noptez pe caldarâm, Nu, nu regret nimic din viața mea Dar nici prea mult, n-aș vrea să mai rămân... Deja, simt cum mă îndepărtez de mine Cu fiecare zi, cu fiecare ceas; Respirând neliniști în umbre de ruine, Constat că moartea, e tot ce mi-a rămas...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate