agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-27 | |
Zilele trec și șterg în urma lor clipe dulci,
Las amprente cu noi doi dar în trecut, Trec ore-n șir când mă gândesc și n-are rost, Noi doi am fost,dar n-o să fim așa a fost. Timpul se pierde,rămân doar lacrimi de prisos, Clipe rămân,le-neaca visul vag dar orb, Și tu și eu suntem străini și-i vai de noi, Căci sufletul muncește-n dor în amandoi. O lacrimă să-mi ștergi iubite ar fii destul, Să văd că totuși am fost ceva și-o să rămân, Și-o vorbă bună să-mi dai atunci când pleci de-aici, Să știu iubite ce o sa las în amintiri. Corabia dorului se scufundă-n gol, În mii de vorbe,fapte-n doi și gânduri pustii, Iluzii trec prin capul meu și le-ocolesc, Nu vreau să șterg ce a rămas în sufletul meu. Caut să uit c-ai fost aici și nu mai ești, Caut să pierd un zâmbet fals printre idei, Dar tu apari în vis mereu întâmplator, Și cum să uit că te-am iubit și te ador.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate