Ploaia curge peste noi
Cu lichide mângâieri,
Palmele golite ieri
Sapă-n șanțurile moi.

Toarnă ploaia în noi doi
Fire dese ca de fum
Și ne-mpinge-n lungul drum
Să păcătuim noroi.

Pe olanele de os
Curg șuvițe de opal,
Sub puhoiul infernal
Ne îmbrățișăm duios.

În cearșaful fără fund
Ne iubim ca-ntr-un coșmar,
Ploaia sparge-un nor hoinar
Și-apoi pleacă peste prund.

Tu mă chemi și eu te chem
Din adâncul infinit,
Ploaia cară-n asfințit
Viața prinsă-n boabe crem.


01 Octombrie 2010
Marcel Cuperman