Alb, frumos sau cenușiu,
Ros, pictat și-adesea viu,
Zidul grotelor cu stupi
Ne ferește-ncet de lupi.

Noi aici, iar ei urlând
Răscolind vrăjmașul gând,
Zidul lat, și lung, și orb,
Poartă Anei greul morb.

Lunga bornă de hotar,
Plopul trist și solitar,
Zidurile-nchise-n veci
Șterg umbritele poteci.

Zidul nalt e loc de plâns
Pentru păsări ce s-au strâns
La apusul unui zeu:
În genunchi stau numai eu.

Poarta plumbuită-n zid
N-o deschide-un Baiazid,
Nici un suflu de mistér,
Nici un cârd heminoptér.

Poarta-nchisă-n zid de zei,
Ruginind printre atei,
Îmi ascunde-un drum de vis
Spre întinsul paradis.


09 Octombrie 2010
Marcel Cuperman