agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-17 | |
Vulpea, măiastră șireată,
Jubila în sinea ei: "Dacă-am păcălit odată Pe Martin, cred că Grivei, Va fi sigur mai naiv Și-l voi înșela mai iute; Când cu pas suav, lasciv, Mă voi undui prin curte!... Căci vreau s-ajung la poiată Unde sunt rațe grăsune, Îl voi prosti deîndată, Cu farmecul meu. Pe bune! A-mbrăcat un decolteu, Cam pe jumătate goală, Și o fustă...Aoleuu, Scurtă numai cât o palmă! Se fâțâie languros, Lângă cușca din ogradă, Unde Grivei roade-un os. Dar ce n-a știut vicleana, Este că durul Grivei, Îi preferă mai mult blana Decât decolteul ei! Și o lasă prefăcut, Să se-apropie ușor, Și deodată sare mut, Agățând-o de-un picior! Ea-l privește peste umăr, Bucurându-se zeloasă: "Am eu câțiva ani la număr, Hei, dar sunt încă frumoasă! Șarmantă, cu stil, ehei, L-am "topit" și pe Grivei!" Dar se trezi din visare, Când simți colți ascuțiți În picior, și rău o doare Și-și ieși parcă din minți! Se smuncește, urlă tare, Ridicând fustița scurtă, Unde Grivei,(De ce oare?) Curios, nici nu se uită! -Să n-ai tu apreciere La așa picioare fine!? Apoi doar "lapte și miere": Eu te rog, domnule Câine, Chiar nu vezi, sunt o stilată, O marchiză, o ducesă, Dragă, încetează-odată!... După ce că stai în lesă, Și te guduri ca un prost, Pentru niscai oscioare, Să nu fii tu, bucuros, De-așa splendide picioare?! -Lele, ai fi tu prințesă Dar pentru vulpoii tăi! Pentru mine, tu, Alteță, Nu faci nici măcar doi lei! Sincer, știi ce văd la tine? O bană de jumulit! Și-o înșfacă Grivei bine, Până vulpea a amuțit! ....................... Hei leliță, tu și multe, Ce vă etalați cu zel: Decolteuri, fuste scurte, Când vedeți câte-un tembel Că vă soarbe din privire, Și merge împleticit, Năucit, plin de uimire, Þinând capul răsucit, Spre nurii cei voluptoși... Iată, unii suntem moși! Ori mai rău: Vă înșelați, Nu chiar toți suntem tentați! 24.09.2010 Aurora Luchian Vaslui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate