agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-19 | |
Vino Tu, un pas, Iubite !...
de Elisabeta Branoiu Întunericul e mult prea des, peste zidurile înalte ale iubirii, nu pot să străbat... Iar viața fără Tine, Iubite, nu mai are sens! Am să rămân cu cu sufletul plăpând cu o durere mută, cu un dor cumplit, iar visul mi se scurge neîmplinit... Din Bucuria Cunoașterii într-o rotire lentă, prin straturile tăcerii, Iubite, am să alunec... în vad! Topindu-mă în cețuri adânci, din crugurile vremii... alunec ca-ntr-un vid, și prinsă ca-ntr-o cursă, ușor, încet, încet... am să cad! Vino Tu, un pas, Iubite !... Umbra mea sfântă și albă Invăluie-mă cu brațele Tale ca ramurile Copacului Vieții ! ca un veșmânt de lumină caldă... Apropie-Te... cobori din zările înalte ca o undă de parfum, revărsându-se nostalgic peste nectarul vieții! Ridică-mă din pulberea de ieri... și într-o respirație de-o clipă șterge-mi lacrima ce împletește teamă și fior de întunericul nopții ! Vino un pas, Iubite !... Printr-o ultimă rugăminte, acoperă-mă cu culorile iubirii și din cețuri adânci, răpește-mă într-un Colț al Luminii!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate