agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-05 | |
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp Pentr-un colos de zeu, un Adrian. E-al neamului Icar, înaripat pedestru, Predestinat de-avea un 20 de 10 Să-i fie an, când timp nu va mai trece Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu... Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean ‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri La sufletu-mi din suflet, Adrian. Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru De ochi ce mă priveau prin recitaluri Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri Din sufletu-i imens, de-un Păunescu. Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian. Am inima o vioară de la Porumbescu Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple Lumea nu are ce să mai întâmple Să merite mai mult de-nalt de Păunescu. Bucată ruptă-i de la țara-i de alean, Ce-o venera titanic cu sinceritatea Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea Să-l întregim... și Prut și Adrian. Îmi moare inima de-un dor ecvestru S-ascult îndemn, fără de bici, de duh Din vocea-i caldă, spartă din văzduh, S-o am în minte, neuitată, Păunescu. Țineți-vă să nu rămâneți van Cum sunteți azi doar simpli impostori De nu veți recunoaște-n timp valori Continuând să renegați un Adrian. Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic Căci nu-l mai am profet, nici înțelept Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet... Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic. Și nu uitați c-o să va fie dor De-un chip de basarab de-un neam întreg, Minte și gând sublim și nu-nțeleg De nu vă vreți prin el, popor nemuritor... Adrian Păunescu nu-i blestem Dar vă va fi simbol de anatemă De-o țară care-și pierde zilnic stemă Făcând-o fără el un recviem!... PS... Etern voi venera pe-al meu maestru Misterul pur de-uman în amestec cu talent Poetul implicat în veșnicul prezent Rămas fără de trup, un nume, Păunescu... 05.11.2010 dinspre Montreal
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate