agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-13 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
E soare pe câmpuri și tremură zarea,
Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită, De pulberea florilor plin e pe aripi; Se leagănă-n aer, buimac de arome, Mai scutură lin zămislirea în cale-i, Apoi o pornește arară spre dealuri. E satul ascuns în bogate pometuri Și ies, din verdeață, o cumpănă-naltă Și vârfuri rotunde de clăi aurite... Să nu stai în casă pe-o astfel de vreme! Ci prinde-ți mănunchiuri de maci și-albăstrele La piept, pălărie... Pornește-o pe câmpuri... Să vezi ce ușor ești!... Aluneci prin iarbă Și mintea ți-e limpede, inima bună, Și aripi de fluturi ai vrea să te-nalțe, Spre cerul senin, îmbibat de lumină, Să sorbi toată viața din darnica fire. Te-neacă un dor de iubire nebună, De joc și de cântec, de vesele râsuri.. Și simți câteodată pe buze săruturi, Un sânge fierbinte îți umple obrajii, Și tremuri, și brațe întinzi, și te miră Pe piept că nu-ți cade-o minune de zâne... Dar parcă mai știu eu ce-ți vine în minte? În poala bătrânei păduri de o umbră De-ai vrea să rămâi o viață întreagă, Privind la zăpada din cerul albastru. Îți faci căpătâiul din mușchi de pe arbori Și florile-ți dau așternut de mătasă, Iar somnul, când vine ușor pe la gene, Un fir se apleacă, te-atinge pe frunte Și somnul gonește în fundul pădurii, Vărsându-ți pe față sămânța măruntă. Din lanuri întinse și dogoritoare, Departe, începe zorit pitpalacul, Apoi se oprește, așteaptă... Și-atuncea Se-aud, în pădurea umbroasă, scatii. Ai crede-n răstimpuri că firea adoarme, Dar murmurul slab se-ntărește și-odată Cu zgomot pornesc lăutarii naturii S-arunce spre ceruri un val de cântare... Arome de cimbru și chimen te-mbată, Și ochii aproape te dor de lumină; În minte îți vin tot mai leneșe gânduri, Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul, Iar pleoapele-alunecă-ncet... Auzi glasuri Vorbindu-ți în taină... Un râs de copilă Răsună-n ureche... O caldă suflare Îți mângâie fața... Și somnul te fură... Din largul pământ, aburit de căldură, În unde bogate, țâșnește viața. Zâmbind, mulțumită, natura privește, Din carul de flori, sănătoasa-i odraslă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate