agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4574 .



Zi de vară
poezie [ ]
din ant. Poeți de la Sămănătorul (1978)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George_Vâlsan ]

2010-11-13  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



E soare pe câmpuri și tremură zarea,
Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită,
De pulberea florilor plin e pe aripi;
Se leagănă-n aer, buimac de arome,
Mai scutură lin zămislirea în cale-i,
Apoi o pornește arară spre dealuri.

E satul ascuns în bogate pometuri
Și ies, din verdeață, o cumpănă-naltă
Și vârfuri rotunde de clăi aurite...

Să nu stai în casă pe-o astfel de vreme!
Ci prinde-ți mănunchiuri de maci și-albăstrele
La piept, pălărie... Pornește-o pe câmpuri...
Să vezi ce ușor ești!... Aluneci prin iarbă
Și mintea ți-e limpede, inima bună,
Și aripi de fluturi ai vrea să te-nalțe,
Spre cerul senin, îmbibat de lumină,
Să sorbi toată viața din darnica fire.
Te-neacă un dor de iubire nebună,
De joc și de cântec, de vesele râsuri..

Și simți câteodată pe buze săruturi,
Un sânge fierbinte îți umple obrajii,
Și tremuri, și brațe întinzi, și te miră
Pe piept că nu-ți cade-o minune de zâne...
Dar parcă mai știu eu ce-ți vine în minte?

În poala bătrânei păduri de o umbră
De-ai vrea să rămâi o viață întreagă,
Privind la zăpada din cerul albastru.
Îți faci căpătâiul din mușchi de pe arbori
Și florile-ți dau așternut de mătasă,
Iar somnul, când vine ușor pe la gene,
Un fir se apleacă, te-atinge pe frunte
Și somnul gonește în fundul pădurii,
Vărsându-ți pe față sămânța măruntă.

Din lanuri întinse și dogoritoare,
Departe, începe zorit pitpalacul,
Apoi se oprește, așteaptă... Și-atuncea
Se-aud, în pădurea umbroasă, scatii.

Ai crede-n răstimpuri că firea adoarme,
Dar murmurul slab se-ntărește și-odată
Cu zgomot pornesc lăutarii naturii
S-arunce spre ceruri un val de cântare...

Arome de cimbru și chimen te-mbată,
Și ochii aproape te dor de lumină;
În minte îți vin tot mai leneșe gânduri,
Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul,
Iar pleoapele-alunecă-ncet... Auzi glasuri
Vorbindu-ți în taină... Un râs de copilă
Răsună-n ureche... O caldă suflare
Îți mângâie fața... Și somnul te fură...

Din largul pământ, aburit de căldură,
În unde bogate, țâșnește viața.
Zâmbind, mulțumită, natura privește,
Din carul de flori, sănătoasa-i odraslă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!