agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-14 | |
ceea ce nu am putut accepta a fost omul lipsit de iubire
brăzdate de fulgerele din amurg ale imperiilor învinse zilele-mi sunt pestrițe ca laleaua pestriță și de aceea le-am decretat monument al naturii construit numai din petale de floare de șah locuiesc pe o stradă pavată cu toate generațiile de la adam purtând povara eliberării finale din templul zidit în jurul meu de zeul la care nu se mai închină nimeni în numele unei patrii în care i-am îngropat după datină pe toți ai mei mi-am ipotecat trecutul prezentul și viitorul în drum spre țara făgăduinței unde nu voi păși niciodată am stat și m-am întrebat îndelung: cum pot fi iertați acei care au ucis dragostea prin supunerea ființei îndrăgostite celor mai cumplite și mai oribile umilințe? mai pot fi aduși sub același acoperământ al maicii domnului cei care ți-au luat tot ce aveai mai bun partea ta nemuritoare cu mult mai frumoasă și pe care n-o știai decât din intuiție ca asumare a unui crez transcendent fără să ai totuși vocația sfințeniei? desfășurarea elocinței ca un fir de argint neînfășurat într-un ghem înconjurând firea umană pe la polii de gheață ai sentimentelor reci nu stă în virtutea sirenelor care în loc de hrană înghit toată momeala numai memoria ghețurilor păstrează fascinația începuturilor la care nu există răspunsuri ci doar presupuneri am învățat gramatica limbii mele de la cei mai iluștri savanți care n-au stat niciodată pe un tron de aur așa cum li s-ar fi cuvenit și ei mi-au lăsat cu limbă de moarte să împrăștii în stânga și-n dreapta ca pe niște grâuri cu nestemate în holdele de neghină ale lumii vocalele și consoanele limbii române pe toate drumurile pe care ți se strepezesc dinții pe toate drumurile fără întoarcere mi-am ales buzduganul ursului din povestea lui dănilă prepeleac și cu el am trezit câteva continente la viață făcându-le pe altele să dispară în tabu-uri ca masturbarea fetelor de 12-13 ani din ultimul roman neterminat al lui val andreescu din moment ce nu mai sperie pe nimeni port cu mine frumusețea stranie condamnabilă și necondamnabilă a tabu-urilor sfărâmate de responsabilitatea cuvântului din epoci matriarhale: femeile care nu puteau să nască preferau să orbească sub soarele orb al neputinței ca homer despre care s-a speculat deseori că ar fi fost femeie din prea multă iubire și frumusețe cine are ochi să orbească și să fie homer cine are inimă să se uite pe sine și s-o dăruiască femeilor neiubite de cei care au distrus o utopie perfectă mutând orașul din vis în realitate și realitatea în sicriu cu tot cu 300 de patriarhi din tată-n fiu a căror melancolie campează în tabăra de iarnă a unui vis înghețat nicicând devenit realitate și așa este cel mai bine am acuzat întotdeauna eliberarea condiționată însă n-am învinuit pe nimeni la interferența zeilor cu lumea oamenilor negri ca lignitul din minele neexplorate și-n care în loc de întunericul cel mai de jos am descoperit aurul cel mai de preț într-o prelungire nefirească a furtulului vasului cu vin de la masa zeilor de mineri comuniști angajați într-o o beție cruntă din tată-n fiu uitând în politici subterane cine e tatăl și cine este fiul mi-am folosit puterea ursului din basmele copilăriei pentru a învinge forțele mizerabile ale lumii puterile politice polițienești militare și financiare coalizate din tată-n fiu împotriva poeziei votând recesiunea poetică până la sfârșitul neamurilor cândva am iubit o fată îndrăgostită de propriul ei frate și pe care tatăl ei o violase după ce tatăl a ieșit din pușcărie legea a considerat că o violase și pe mama copiilor săi cu toții au dispărut într-un accident aviatic aterizând forțat într-o mare mai aveau puțin până la o insulă dar când s-au apropiat insula s-a scufundat în mare inexplicabil am studiat îndelung lipsa de luciditate a fotbaliștilor după repurtarea unei victorii de multe ori își uitau și numele și tot ceea ce fusese exersat ani în șir după antrenamente imposibile se pierdea văzând cu ochii în clipe infecte sfâșiate de propria lor ingratitudine uituci, nu înțelegeau că satyri nou-născuți din iarba fără flori le pregătiseră morminte ambivalente drept pedeapsă pentru puterea nefolosită a trupului ajuns în nirvana lenevind prea mult în omul-animal omul-țap omul-ciumă în așteptarea validării probei video nu se știe dacă mingea a trecut sau n-a trecut de linia porții |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate