n-am habar de ce mai scriu,
doar sunt captiv într-un sicriu
și mă zbat într-un continuu pustiu
sper cândva să ies de aici viu...

firmiturile de speranță rămase
mi-au fost roase
de sutele de ruminații
în zorii dimineții...

nuanțele roșiatice mă-neacă
iar așteptarea asta mă seacă
de orice putere
și aprofundează orice durere...

simțurile-mi sunt înghețate
aerul din mine se zbate...
vrea să mă lase
îngropată doar în ale mele vise...