Motto: căutând ca porcii perle în noroi am uitat puterea de-a ciopli în piatră.

nu am vorbe sau simțiri
despre perla din noroi,
scurtă fie-i suferința
pân' se va spăla în ploi.

însă sufletul îmi plânge și îmi poartă gândul
spre-acea piatră înecată sub morman de munți și apă
ce uitată-și poartă veacul, blestemându-și cruda-i soartă,
cum din colțuri imperfecte, ruginie și crăpată
nu mai simte mângâierea sau suflarea cu căldură,
nu mai simte cizelarea și iubirea de artist.
a rămas un ciot de stâncă prăvălită în abis.