agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-29 | |
Trăncănitorul șef al națiunii
Un șarlatan cum nu s-a pomenit Ne ceartă vehemnet pe toți românii Pe lângă faptul că ne-a tot mințit El reproșează astăzi tuturor Că pân-acum n-am vrut ca să muncim Și fiindcă n-am avut la muncă spor Trebuie mai puțin să și primim Dar cum domnește de vreo șase ani Precum un „Zeus” ce-a picat din nori Acest șef de echipă la șnapani Îi aburește pe neștiutori Și din „Olimpul lui cotrocenean” Se-ncruntă tot mai des pe sub sprânceană Zicându-ne că-n urmă cu un an Poporul a luat lefuri de pomană , Că la ghișee fetele rujate Cu ochii bucluclați ca niște cepe Plâng după lefurile lor tăiate Cu mutre acre ce nu pot pricepe Că „bănișori” nu sunt ca-n alte dăți Iar visteria țării s-a golit Și „nu ne duce capul” pe noi toți Că bani au numai cei care-au muncit : Unii au din vânzări anterioare Alții din marmură sau energie Însă au și din flota de vapoare Sau din parcări date de primărie Și toate astea în subsidiar Pentru că ei au fost de când se știu Slujbași doar în sectorul bugetar Iar oameni de afaceri mai târziu Când beneficiind de influiența De demnitari sau de funcționari Li s-a deschis deodată apetența Și-au început să fie bișnițari De-aceea nici nu-i mai interesează Acum poziția de bugetar Și cu cât Statul le diminuează Salariul într-un mod nepopular Pe-acestea nu le-a zis trăncănitorul Fiindcă nu sunt în interesul lui De-aceea azi aproape-ntreg poporul L-înjură ca la ușa cortului Și tot de-aceea tace insolentul Când este vorba despre clanul lui Pe care-l apără impertinentul Cu cerbicia disperatului Și ca un ipocrit desăvârșit Atunci când a vorbit despre rujate În niciun caz el nu s-a referit La „Eba” cea cu buzele umflate Care se cam întind pe trei hectare Ca ea să pară mai cu expertiză Și cu care-ar produce ea valoare Pentru a-i scoate pe români din criză Dar pân-atunci se lăfăie duduia Pe bănișorii de la noi tăiați Și-arată lumii că este lălâia Prin care noi suntem reprezentați . Și-am mai văzut cum unii șefi de state Îl ocolesc pe „Zeus” dezgustați Dându-l în văzul lumii deoparte Că nu vroiau să fie deranjați Așa că ne-am făcut de râs în lume Fiindcă acela care ne conduce Nici reguli nu respectă , nici cutume La întrunirile unde se duce
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate