S-a mai scurs o lacrima pe obrazul inrosit
de palma primita de la viata.
I-am privit pe cei ce-si bateau joc
de sufletul meu
spunandu-mi ca ma iubesc.
Stiam ca minteau cu nerusinare
si ma inselau miseleste
nepasatori la suferinta mea.

I-am privit doar...
Stiu ca as plange degeaba acum,
cand totul s-a sfarsit,
cand nu mai exista inceput pentru nimic.

Le mai arunc o ultima privire
si plec dintre ei
umilit, garbovit, rastignit,
cu inima batuta-n cuie
pe altarul nimicniciei lor.

Ma intorc in lumea singuratatii mele
doar eu, un lup solitar
batut, muscat si alungat din haita,
parasit in padurea troienita
de nedreptate.

Ma retrag in vizuina lumii mele
ireala,
dar sincera si plina de iubire.
Un taram pe care nu va mai patrunde vreodata
vreun suflet de om.