ultime dimineți de noiembrie
îmi calcă pe umbrele trupului
împrăștiind valuri de ceață

ochii picături din cristalul ploii
căzute pe desenul roșu al inimii
împart câte un surâs trecătorilor

gândurile așteaptă la rând
să-și vândă iubirea din vise
înainte ca iarna să pășească pe suflet

genunchii-mi prevestesc ninsori
sănii de argint pline cu daruri
fac popas la ferestrele copilăriei

gura îmi aburește o coloană de aer
a sărutului tău pătimaș
încrustat în cuvinte nespuse

după o așteptare la porți
intru-n cetatea vremelnic părăsită
cu roșii ghirlande din flori