Vă anunț popor în cuvinte mari,
Soarele e mic ca a ei ochi ce-s rari,
Ochii îi sunt albaștrii ca marea,
Și apăru la t.v. și-o mira întrebarea,
Dacă iubitul o mai vrea ?

Părul creț și bălai ca din povești,
Cum anii trec numai s-o privești,
Era plinuță ca o femeie obișnuită,
Și acuma e păpușă – parcă-i sculptată,
Și puțin moțată.

Botezatu omul de creație de haine,
Care-i respectat cu a sa imagine,
Cunoștință cu ea ne-a făcut ușor,
Chiar dacă noi eram în față la tv.
Oare a fost ușor ?

Corpul dulce-i ca de mierea de albină,
Chiar dacă provine din dulce Bucovină,
Un bărbat o admiră și femeia o invidiază,
Pentru presă doar asta scrie – ce mai contează ?
Că Drăgușeanu o deranjează.

O, femei blondă, o femeie șatenă,
Și Cristea te are ca și-o parteneră,
Pozând și arătându-ne al tău corp,
Exact cum te-a lăsat Dumnezeu,
Și ție nu ți-a fost greu.

Banii ți-au venit ușor în al tău buzunar,
Și cu asistența tv. vine cam lunar,
Mașină scumpă ai tu la poartă,
Că doar ai învățat cam ce se poartă,
Și acum ești expertă.

Tu la londra ai fost cu a ta soră și nepot,
Să-i sărbătorezi a ei ziuă, dar fără soț,
La hotel de stele de voi ați fost cazați,
Ca pentru câteva zile să noptați,
Ca niște oameni importanți.

Tu ai sunat-o și ea și nu a putut venii,
Și tu te-ai enervat din cauza venirii,
Că i-a beată stă mereu în baruri de noapte,
Și ne păsându-i că, tu ai venit de departe,
Ca s-o iei în brațe.

Ai insultat-o că-i nu i-a păsat de tine,
Spunând: Putea să se întâlnească cu mine
Că-ți făcusei planuri ce de ea conține,
Dar ea dorind la o oră ce era târzie,
Și nu era o aluzie.

( 2010, 09 decembrie )