agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-19 | | Mugește cerbul de răsună munții Și boncănitul i se pierde-n cețuri: Anunță codrul că e timpul nunții - Ciopor de ciute-apare din verdețuri... Pășind spre cârd cu coarnele pe spate, El le adoră lung pe fiecare, Iar ciutele-l primesc cam speriate Și se prefac că fug, dar nu prea tare. Când e mai sigur că-i al lui haremul, Deodat-apare un rival localnic Și-ncepe lupta... Va fi el supremul? E greu de spus, căci e-un război năvalnic Iar cel venit, decis e să câștige Și se repede strajnic și cu forță: Se-mping nervoși, cu coarnele-n cârlige, Pufnesc prin nări și ura-n ochi li-i torță! Bătrânul cerb a-nvins și-n alte lupte, Așa că lesne și-a răzbit intrusul Care-a-nțeles că nu-i loc să se-nfrupte Și, demn, cu răni, își acceptă exclusul... Întreaga turmă iute-l înconjoară Pe cel ce i-a rămas stăpânitorul; De-acum mai sigur e pe-a lui comoară Care admiră-n el Biruitorul! Din nou mugește cerbul - și mugește, S-anunțe că prin codru-acesta-i rege... Din văi, ecouri îi răspund frățește Și-n jurul ciutelor el începu s-alerge... E-așa frumos, și mândru, și năvalnic, Impunător, cu coarnele-i coroană, Gigant, își ține capul sus, și-i falnic, Uitând că s-a ales și el cu-o rană. Pășește elegant printre tufișuri Și, când și când, mai stă să ia aminte, Dar n-a văzut lucind în ascunzișuri O țeavă îndreptată înainte... Când la izvor veniră să se-adape, Un pocnet zgudui întreaga vale Și mândrul cerb se prăbuși în ape, Dar, tremurând, el se sculă agale, Porni spre râpa din apropiere Și-n hăuri, plin de sânge, se aruncă, Urmat de ciurda-i care cu el piere, Zdrobindu-se-n căderi, din stâncă-n stâncă... Un vultur apăru din patru vânturi: De sus, plonjă și el peste ponoare. Privighetorile-au tăcut din cânturi Și-n nori se-ascunse-atunci mâhnitul soare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate