Am privit o veche cruce
Înfiptă la o răscruce
Din satul de la poalele dealului
A cărui umbră
Uneori, în parte îl acoperă
Și îl descoperă
Soarelui, după un timp
Mai lung sau mai scurt
După anotimp.
Ea, a mai fost privită de nenumărați oameni
Înaintea mea
Și fiecare avea
O stea, a sa.
Era aproape de un amurg
Ce pe furiș venea
Și-o întuneca pe ea
Și scrisul abia se deslușea
Părea, a fi chirilic, sau cam așa ceva.
Mă tot întrebam:
Dece pivim în trecut?
Și îl vedem mereu ca pe un scut
Deasupra noastră ținut
De nenumărate trupuri
Care s-au ascuns în pământ
Și, și-au ascuns și mâinile
Lăsând în urma lor crucile
Să-l sprijine
Și câte o margine de cer albastru
Să-l mângâie.

17-18 mai 2010