agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3428 .



Reper la km 11
poezie [ ]
eclipse

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [danel ]

2010-12-21  |     | 



linia orizontului ridicând linia verticală a însingurării
acolo omul plonjează în propria apă planetară mai
aproape de limita zborului decât de unghiul de impact
cu stelele și dacă lucrurile mari încap între două trasee
de pe degetul arătător amprenta digitală a neputinței
atunci stindardul de la rădăcina ochilor va indica spre
orice poartă a cărei construcție a început ca embrion
în visul unui brâncuși încrucișând infinitul cu obsesia
timpului de a se strecura în pântecul oricărei femei

și totuși de departe puterea cu care dărâmăm apoi zidim
puterea cu care punem totul la loc într-un loc necunoscut
privirii oglinda aceea care știe să se desfacă pe din două
în lacrimi pare să întregească natura noastră de asasini
ai destinului fiecare trăind în perpetuă recuperare
a propriei suferințe din care mai târziu confecționăm
ca mit negociat cu zeii ziua întâia sau ziua morții
pe care scriem un nume niște ani și atât


e firesc să cauți poziția coatelor rezemând gânduri
cum e firesc sa iei jocul alienarii ca pe o cerință
similară cu dăruirea de sine trăim într-un mijloc de
locomoție incomod numit dumnezeu recunosc dar
merită să nu ne antrenăm mușchii forțând ceea ce
oricum nu ni se dă ci încercând să obișnuim ochii
cu mersul - mâinilor să le dăm culoare înainte
nu după miracolul împreunării în rugăciune atunci
indubitabil dumnezeu irefutabuil incognoscibil ar trăi
acestă aglomerație inutilă de idei numită umanitate
ar desface cuvântul ca pe un zmeu legat de nimic
minunându-se și amintindu-și copil fiind de ghemul
luminescent trimis să prindă rod în pustietatea iubirii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!