Privesc din nou adânc printre zăbrele
În față am un zid ce nu-l pot trece
E zidul plângerilor mele
Zidit din cărămizi de piatră rece

Privesc la voi uimit printre zăbrele
Și să pricep îmi este foarte greu
Cum puneți între pietre bilețele
Crezând că zidul ce vedeți sunt eu.

Nu stiu acum de ce mă mir întruna
Căci eu sunt cel ce-n zid a tot zidit
Logica,înțelepciunea, rațiunea
Să nu pot să rănesc și să nu fiu rănit.

Ah !daca-i putea să-ți strecori mâna
Ca zidul ce-ți stă -n față zguduind
Să scoți o cărămidă , numai una
Ma vei găsi vulcan , încă arzând.