Acum, când m-am întors acasă
din înstrăinări frustrate de copilărie
am venit chemat de zeul pământului.
Aici îmi recompun sufletul
cu ferestre deschise spre lumină,
după atătea drumuri, vine statornicia
cerul plouă cu lacrimi de bucurie.


Am să te rup din depărtarea vremelnică,
să intru cu tine pe un gând
din care nimeni nu te desprinde,
cu toate promisiunile din lună
până ce timpul nu se va culca între noi
ca un bătrân sforăitor,
în noaptea cea mare a liniștii.