Vara 12.07.2004(4-4.10)

Am ras cand sfaramai in buze primavara,
Credeam atuncea ca iarna-mi s-a sfarsit ;
Nu stiam ca pentru tine un toiag am fost,
Ca tu nu vrei primavara ci doar vara.
Ma chinuiam in mii de feluri, dorinta-ti nestiind
Si se prea poate sa fi fost orbit de ochi-ti lucii
Ce-s ca marea :mereu te cheama, mereu umbrind
In verdele smaragd necuprinse, vesnice tradari.
Ehe ! tu ai crezut in tine ca ai mereu izbanzi
Si daca astazi totusi de langa tine ma alungi,
Vei izbuti sa afli tu datul sortii ?!ursita-ti ?
Ciudat e ca sa-ti spun ca si in mine-i ‘’el’’.
Dar ochi-ti cruzi nu pot vedea mai multe,
Si doar in alb si negru privirea-ti e-npartita ;
Te plang iubita vesnica a mea, te plang : nu cere-o vara
De nu stii, dar, in par s-anini a primaverii floare.