agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ jurnal de ziua mondială a scriitorilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-02 | |
Zăbovesc pe străzile orașului cu turnuri,
printre clădirile medievale, mă fascinează sobrietatea lor prăfuită porțile grele prin care te cheamă misterul. Nu sunt decât o umbră trecătoare o fantomă deghizată-n pelerin care-și sfâșie timpul pe roți. Sunt dintre oamenii cu pasul nesigur pe un drum zdrențuit de obstacole. Orașul e un candelabru de lumini în noapte, un loc unde îmi ascund identitatea, furat de ceasurile sparte unde timpul se rotește pe cadrane. Nu cunosc pe nimeni în mulțimea amorfă sunt o stea descompusă, dintr-un cer strivit de pământ. Deseori cu ochii roșii prin fanta de lumină fac plecăciune hârtiei îngălbenite sub streașina unei lămpi cu vapori, și aștept să-mi cadă cuvintele mari. Călăresc inorogii de sticlă până la răscrucile dintre anotimpuri, curg lacrimile gălbui din ochii iubitei, ca picăturile din nori pe asfalt, mă înclin, m-așez în genunchi și-i mușc buzele cu un sărut în văzul lăptos al mulțimii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate