agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-09 | | Înscris în bibliotecă de Alin Mercasi
E în sclipirea și trandafirul zorilor, trupul îi e gingaș
ca tăcerea, gura dulce ca liniștea. E în lac și în mare – sunetul scânteind al pietrelor șlefuite ce-i încing gâtul și mijlocul... Umple nopțile cu răsuflarea ei, cu mantia ei de amurg, cu vocea ei ca foșnetul frunzei stejarului – vântul însoțește lira dorului ei, vântul trăiește în frunzele amintirii ei. Vine de departe și de aproape, n-are pe lume adăpost, suflă fulgii de întuneric de pe fruntea ei luminoasă, vuiește ca o mare de sânge în spiralele urechilor ei. E viața și deșteptarea, toate cânturile de primăvară încep în pântecul ei, mădularele-i, seva își cântă cântecul vechi, curgând către frunze ori piept, către apă ori soare. E viață și sânge, și florile cu gura roșie sorb picuri de rouă din degetele ei străvezii ca un pocal cu care mângâie firele ierbii; ea se mișcă o dată cu lucrurile, se dăruie tuturor, e în toate îmbrățișările – noaptea când se-mpreună visele, ziua când zboară păsările... Întruchipează sclipitoare putințe și plăceri de neconceput fără ea, doar ea e iubirea, doar ea e iubirea, doar ea e goală, și-n pântecul ei și sfârșitul e numai trecerea vieții în viața firii. Urma călcâielor înaripate se mai poate zări pe cărarea din zori, și-acolo pe pământul moale, pe poalele pârâului cu murmur de argint.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate