Mi s-a așezat pe umeri,
manta argintie de stele.
Un dans pe-ntinsa maramă de gheață,
îmi leagănă diamante de țurțuri în barbă.

Coborând pe frânghii de raze-nghețate,
înșirate pe ziduri de cer,
bulgării albi de puritate,
prin aer se-nvârt,
ca niște galactici strălucitori.

Năframe cu solzii de gheață,
sub pașii picioarelor mele se-aștern.
Tot orizontu-i cristal de lumină,
pe care-o ființă pășește,
din păru-i albit, fluturându-mi steluțe mărunte.

Vântu-i adie șederea pe câmpul întins
și-n nări îmi năpădesc mirosuri de omăt.
Frumoasa-arătare se-nfige-n pământ
procreându-și trupu-i măreț, de-un alb necuprins.



9 ianuarie 2011