Trubadurul greieraș,
A-ncurcat-o copilaș!
L-a acuzat o furnică,
Că-i fură o boabă mică,
Și de-o vreme, necaz mare,
E târât prin tribunale!
Tare-i trist! N-a mai cântat.
Iarba toată s-a uscat,
De dorul strunelor sale,
Printre gâze-i jale mare!
Buburuzele jelesc,
Ca la mortul omenesc!
Ieri, citație-a primit.
Se vaită bietul, scârbit,
Pe sub frunzele picate:
-Cum să mă acuze, frate,
Că am găsit boaba, zău,
Era chiar în drumul meu!
Un gândac burtos, mirat,
Meseriaș avocat,
Îl abordă tacticos,
"Rost de bani!" și bucuros,
Îi propune să-l susțină,
Pentru trei saci cu făină.
-Făină?! S-a îngrozit!
Uff, în vară n-am muncit,
N-am nici măcar pentru mine...
Însă îți va prinde bine,
Concerte în cinstea ta,
Accepți propunerea mea?
Avocatu' parcă-i mut!
"Ce-am avut și ce-am pierdut?!"
Se gândise doar o clipă:
-Batem palma, moșulică!
Veni ziua de proces,
Furnicile-n șir sosesc,
Zeci, sute, un furnicar,
Mișună-i în tribunal!
Greierițe, greierași,
Dar și puii drăgălași.
Avocatul de furnică,
O lăcustă verde, mică,
Își începe pledoaria,
Controlând cu greu furia,
Furnicilor enervate,
Guralive, revoltate.
-Cu respect, domn' Președinte,
Vă rog să luați aminte:
Clienta mi-e necăjită,
Că a fost rău, păgubită,
De un bob dulce, gustos,
Enorm cât un cocoloș!
-Unde era bobul-mare,
În casă, ori pe cărare?
Întrebă, scobind un dinte,
Încruntat domn' Președinte.
Căci de era în cărare,
Nu e furt, e noroc mare!
Lăcusta-l privi de jos:
"Ãsta-i cam neserios!..."
-Pe cărare, cum să spun,
Îl pierdu din grabă-n drum.
Putea "cinstitul" de el,
Să îl ducă frumușel!
Avocatul pântecos:
-Iertare, vă rog frumos,
N-a știut că-i rătăcit,
C-astfel ar fi fost cinstit!
Ce putea să facă el,
Să-l pășească?!Ce-i tembel?!
-Sigur că da, frățioare,
Să-l fi lăsat în cărare,
Iar azi n-ar fi stat posac,
Rușinat că-i acuzat!
Zice lăcusta-nfocată,
Și ea mare avocată!
Președintele cuminte,
Ascultă și ia aminte.
Tușește, suci din nas,
Chibzui: -Măi greieraș,
Rostește grav, foarte tare,
Dacă era pe cărare
Și neștiind al cui este,
E cinste și nu-i poveste!
Furnico, te-ntreb acum:
Când cari boabele din drum,
S-a dumneata?! Zău, așa,
Le-a pierdut altcineva!
Oi fi eu, gândac bătrân,
Dar sunt cinstit, drept și bun!
Pentru mărturie falsă,
Îți voi da aspră pedeapsă,
O sarcină serioasă:
Să duci greierul acasă,
Cu o trăsurică mică,
În alaiuri de furnică,
Și să îi asiguri pâinea
O iarnă, să-i speli rușinea!

19.10.2010 Aurora Luchian Vaslui