agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-15 | | Înscris în bibliotecă de Gârda Petru Ioan
O, voi, femei pe care v-am iubit,
Cu ochi de jad, contururi rubiconde Și plete lungi, ornamentații blonde Amușinând balsam de fân cosit, Cu forme moi, dogori în asfințit Și mers zglobiu de ciute carpatine, Unde-mi sunteți frumoaselor mezine Pe care vă iubeam ca un smintit? De pildă, Lola... Lola ce părea Desprinsă dintr-o frescă bizantină Cu chipu-i blând și ochii de lumină Cu care-adeseori mă fascina, Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit, E-o babă de vreo nouăzeci de kile, C-un neg enorm pe nas și cu lentile Mai groase ca parbrizul de Oltcit! Sau zvăpăiata Mimi, cu alură Și unduiri de iederă-n suspans, Ce câștigase un concurs de dans Organizat de Casa de Cultură, Crezi că mai are aerul frivol Și grația de-atuncea? Dimpotrivă, E roasă de sciatică parșivă Și face tratament la Tekirghiol. Nu mai vorbesc de Melania, o Gingașă și o galeșă silfidă, Puteai să juri că-i vreo Lollobrigidă Sau dacă cumva Brigitte Bardot. S-o vezi acum... Lucrează la o fermă, Pe undeva pe lângă Calafat, E-obeză, are-un bust exagerat Și-un tuhăs (mă scuzați!) de pachidermă! Ortansa, cea cu ten marmoreeean De-o frumusețe sobră și pedantă, Pe care o creșteau cu guvernantă Și-avea și profesoară de pian, O văz acuma cu un babalâc, I-o fi bărbat sau... cine naiba știe Și cred că are o hemiplegie Că umblă în baston șontâc-șontâc. Matilda, uite, jur pe ce-am mai sfânt, Că are colici sau ceva cu glanda, Că prea s-a scofâlcit; la fel și Sanda, Aud că-i cu hormonii la Pământ. De-aceea, de de tristețe sfâșiat, Slobod în neant un strigăt de durere: „Unde-mi sunteți, frumoaselor Venere Pe care v-am iubit ca un turbat??” Și, ca-ntr-un act final de vodevil, În care ceața vrăjii se destramă, Vă părăsesc și eu, cuprins de teamă Să nu-mi încuie poarta la azil!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate