nu-mi arunca privirea inutilă peste lacrimile mele
e punctul tău forte care rănește
în urma lui suflete pribege
doar vorbești fără să gândești/rănești
apoi ai vrea să ți se deschidă ușa
să treci acel prag învechit
unde urma pașilor tăi e tablou de amprente
problema noastră/retrăirea amintirilor cu tristețe
acolo unde sufletul tău a început să construiască
ziduri în jurul lui/front de sticlă
unde zgârii pe suflet doar privind
înghit în sec cu gust amar regăsindu-te
pierdut printre cugete perfecte
în antidotul tău e doar un ser de speranțe inocente
și pun pariu că ști/doare mai tare
lucrul ce îl vei înțelege mai târziu
acela în care admirația amuțește
esențele tari/sentiment neplăcut