ochii fug spre ușă
uit numărul cauzei penale suspendate
imaginile interzise ale copilului decedat
scris atât de mărunt în carte
era prea mic pentru a mai trăi
gândeam la copiii mei
brusc mama și tata mă privesc tineri și fericiți
dintr-o primăvară când abia mă născusem

ascult gândul repetându-mi cuvintele dintr-o melodie
că nu am dreptul să mă mint și să mor
goală de genul "țara mea" își plânge haina arsă
tremurul vocii pare la un moment va izbucni
într-un rîs nebun
da
lumea e bună și rea

Îl caut dar nu pot să-i povestesc
pentru că și eu sunt lumea
obosită de atâta glod
s-a topit zăpada și nu mai am unde mă ascunde