Brazii albi lipsiți de vânt
Fac de gardă-n Clăbucet,
Fulgii grei, înspre pământ
Cad sortiți, încet, încet.

Drumul lung, neprihănit
Șerpuiește din făget,
Înspre piscul infinit
Urc mereu, încet, încet.

Las în urmă valea grea
Între dealuri în corset,
Găurile din curea
Mi le-am strâns, încet, încet.

Ajuns sus, lângă altar
Este soare berechet.
El se culcă temporar,
Eu de tot, încet, încet.