Să-ncerc să-ți spun cum s-a întâmplat!
Povestea-n care un gând bun a triumfat!
Era o zi de duminică oarecare
Ieșit-am să fac o scurtă plimbare!
Pe străzile orașului mergeam agale,
Cineva, se apropie și-mi pune o întrebare!
De ce zâmbești în plină ploaie,
De ce nu fugi,se-apropie puhoaie?
Un surâs cald atât de primitor!
Ochii verzi ce mă priveau înduieșător!
A lui umbrela gri mi-a oferit,
Ca mă îndrăgostesc,n-aș fi gândit!
A început cu o simplă prietenie,
Vedeam fără de culori,eram în plină agonie!
Mereu mi-a fost aproape,cu gânduri bune,
Îmi spunea că, ale mele nu sunt nebune,
E un bărbat acoperit de simplitate,
Viața lui simplă,totuși anormalitate,
Nu credeam că am să mai întâlnesc,
Un suflet pe care-ncet,încet am să-l îndrăgesc!
Nimic nu mi-a cerut când am plecat,
Continuă să îmi zică că misterul nu e dezlegat,
Continuă să îmi scrie că-i lipsește a mea bunătate,
Văzuse-n ochii mei lacrimile revărsate!
I-am spus că eu iubesc un alt bărbat!
Răspuns-a el,știu,dar oare te-am întrebat?
Iubește,nu sunt împotriva,
Te-ajuta să faci desavârșită rimă,
Și-așa eu am descoperit!
Iubirea de viața ce tu ai sădit!
Să știu că sunt puternică mereu,
Sunt fericita ,iubesc,îmi zic eu!
Iubesc eu fiecare zor de dimineață!
Iubesc apa ce-mi cade ușor pe față,
Iubesc când soarele mă încălzește,
Îi este dor de lună,el îmi mărturisește!
Aștept să văd ce el mi-a scris,
Un alt peisaj fără de ură,mi-a descris
Îmi spune mereu că-i este dor,
Să nu am teamă chiar de mor,
Îmi spune că nu a mai întâlnit,
Un suflet curat de iubire, călăuzit!
Spune-mi ,tu,ce pot să fac?
Inima-mi plângea,trebuia să o împac,
Știu că nu va fi ca altădată,
I-am dat o șansă,o șansă meritată!
Trebuia să învăț să te respect.
Să citesc și literele mici de pe prospect!
Te-am așteptat,atât pe tine!
Începusem eu să uit de mine!
Iubesc,sunt fericită,liniștită,
Iubesc și sunt îndrăgostită!
Trebuie din nou să-ți mulțumesc,
Deschis-ai o poartă, ce eu nu îndrăzneam nici să privesc.
Îți mulțumesc din nou,că m-ai învățat să iubesc!