De ziua femeilor, în lume,
În devenire,mame, soții, surori, sau fiice,
Un sentiment, ce se impune anume,
E cel matern, simbol matrice.

În clipe de rememorare, îmi amintesc,
Mă dojeneai la supărare,
Să-mi pun fular la gât, să nu răcesc...

Fibră, din fibra ta crescut-am,
Cu vorbe dulci, de rugăciune,
Cuvinte ce mi-au fost balsam,
Să cred, că nașterea-i minune.

Scumpă mamă! prin ce-ai trecut,
Când m-ai născut,
Să fiu azi în putere,
În numele a tot ce este sfânt,
Îți sărut mâna, cu respect și mângâiere.

Mână zbârcită, de timp și muncă,
Când o sărut, o lacrimă mi se prelinge,
E sentimentul sacru care încă,
Nu s-a stins și nu se stinge.