agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-17 | |
#1
Cuvintele au aerul de-a tot bate din brațe false în văi depărtate gureșe precum lăstunii cu puii ouați pe lângă balcoanele unui bloc incubator ad-hoc zap-zap aduc păsările vorbitoare gângânii în ciocuri fărâme de pâine călcată-n picioare și miezul ajunge silabe prin pipotele cu nisip din mistuirea sângelui încărcat cu idei Capilarele toamnei au aripile mării la bază albastră tensiunea grăirii-n lichide saline dematerializările zborurilor le știm golite de patimi fără țipătul prisoselnic stoluri mai trec iute un pic fără chip pe căi aeriene desculțe epifanii dincolo de ferestre închise #2 Câtă nelume s-a adunat în agora copitei nepotcovite sau câți butuci bulumaci bat greu pasul țanțoș hai noi să plecăm de-aici din fața lor stâlcită către alte bătăi necadențate-n piept și-n alte atitudini neizmenite sub același soare excesiv de îndurător ce trece cu nuielele de lacrimi peste noi și nori însă aduce cadouri scumpe din iad lăzi ispititoare – seifuri limuzine prime de sărbători comisioane uriașe tot felul de marafeturi peste cei răi – turbații nătărăi s-au zăvorât singuri și-au înșirat lanțuri masive de aur prin case de gâturi ca să fie mai repede luați #3 Trunchiule tăiat prea din timp schingiuit cu împunsătura securii ori sulei grele din oțel inima ta de lemn nici moale nici prea tare tot o să-mi crape pieptul în trei dungi adânci arătate și-n stejarul din Mamvri #4 Trunchiule îmbătrânit retezat mâncat din copilărie de carii și larve aștepți vremea creșterii din tine a noului și ultimului vlăstar palpabil - brațul drept înalt neînclinat nici la stânga nici la dreapta nici sus nici în jos braț fantastic nefalsificabil pe care l-a ținut peste ape cândva Duhul ce plutea printre cele de sus și de jos ca să iscălească inocent peste tot vieze lumea chiar și-n prezent chiar și-n scorburile arborilor vipere chiar și-n cioturile cărnii bolnave cer chiar și-n ochi îngeri îngropați tot mai mult cu straturi de acte disipate zadarnic în rărunchiuri prin pământ #5 Văd primele fâșii ale orelor matinale cum sfâșie stelelor așternuturile negre care tocmai se-ntindeau la nesfârșit și prin camerele divine de filmat lumile posibile dar neplauzibile ale unora ca să terfealescă în bătăi pe toți treziții durei realități pe neascultătorii trompetei militare de la televizor radio pauza mâncatului din serviciu sau de la bancomat când scot plata oricărei alte angarale și văd zornăind pe ecran cuvintele cont insuficient plecați munciți în străinătate că așa a spus după marile greve din sezonul cald tătuca bancomatelor și al lu’ Vântu temnicer tătuca Stalinskaia într-o piață să zicem Traian #6 Pânza de cort peste pământul somnoros unde se încovrigă trupuri și trupuri animalele în lipsă de atmosferă sub povara dintr-o paletă grigoresciană pânza de coviltir al bolții cu scheletul metalic deasupra zgârie-norilor sequoiei brazilor molizilor deodată se crapă în fâșiile cosmice ziurelul de zi e lăsat liber să iasă în zorii noii lumi întâi și-ntâi mut ca un prunc din vagin răsfățat cerul pentru toți călătorii zi de zi din același material imaterial câtă vremea ziua-i halește nopții placenta și scoate satisfăcută un mârâit #7 Trunchiule-ți tai de atâta efort măduva spinării arcuirea deseori fără țel ca să privesc minunea despicării ieșirea cărnii proaspete la aer pentru că-mi crește prin spatele frânt în două o nouă natură ce se lipește strâns de nenatural brațul uitat brațul nevăzut brațul postum urcă-l îndrumă-l oriunde scrie pretinde să i se dea mult de lucru semnează măcar că el va semăna iarăși multă sămânță arboricolă ghinde jir conuri în special #8 L-a pălit somnul refacerii vocii acum e-adormit trunchiul urs prăbușit ca secerat K.O. în bârlogul morții-aparente și e dus cu plutele tăiat la Galați la Tulcea la Marea Neagră la Mediterană la mareele din Atlantic în cosmos în magmă în mume depistat sub microscop drept simplă cuantă #9 Clopotele bat vine liturghia spre noi deschide ușile ferestrele câinii n-au mușcat din nou pentru că și-au descoperit odată cu musafirii din blănurile de puf ale aripilor talentul muzical pierdut de canari Și au ieșit dulăii cu frunze lungi de finic în guri boturile fără botnițe au spus și ele dezlegate ce le doare sau ce-au mai făcut pe-aici bune rele stăpânii dar stăpânii plâng în pernă sunt goi împăratul țării e gol gol de tot gol de suflet |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate