Deja plictisit, chiar sictirit...
Călătoream cândva la pas,
Prin propria-mi viață.

Cred că nu realizam și se succedeau,
Cândva chiar vedeam,
Imagini, din viață.

Am tresărit deloc surprins,
Alături cu un glonț (rătăcit) călătoream,
Prin drum de viață.

Sarcastic, încet capul l-am întors
Cu tot cu față și i-am surâs
el tresărind, văzându-mă trecând
La pas
Prin propria-mi viață.

L-am uitat și m-am strivit,
în somn adânc stăteam lipit,
De propria-mi viață.