despoaie-te acum de lumea ta
precum copacul ce toamna-și lasă frunza
și în a timpului oglindă urăște-ți goliciunea
pentru rana crudă a sufletului meu
ești vinovată!

trei zile și trei nopți să plângi continuu
prea timpuriu pierdutul alb al inocenței
deasupra cupei unui crin regal
și-apoi scufundă-te în lacrimă de floare
să fii curată!

îmbracă-ți rochia galbenă de vise
astfel ca trena ei să-ți măture norocul
și fii cenușăreasa cea desculță
ce se agață de a destinului caleașcă
să-și ia Trimisul!