agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-15 | |
azi, este iar o zi mare, lungă cât o zi de post, obosită și cețoasă
nu contează am să dau puțin norii la o parte și am mă încălzesc la soare la soarele meu am să ascult îngerii cum coboară din aer, din aerul tău și ne cântă peste umeri am să adun iarba din cele mai frumoase poieni, reavănă și am să adorm sub brațele tale tu îmi vei povesti câte în lună și în stele, iar eu te voi crede ca de fiecare dată contează doar degetele tale care se înfășoară în părul meu și păsările care zboară din mine asemeni unor copii fericiți desenând tot cerul cu emoții în toate culorile curcubeului știi? mă gândeam. la noi așa a fost să fie. o întâmplare care s-a întâmplat nu mai contează de câte ori ai plecat sau de câte ori am plecat contează că ai rămas după fiecare plecare iar eu nu m-am mișcat nici măcar un centimentru de aștepare din locul unde m-ai lăsat nu mai contează în câte lumi se divide lumea ta, lumea noastră eu sunt un mic crepuscul mă mulțumesc să mă joc în ochii tăi. să pășesc în mijlocul nostru ca într-o Cale Lactee unde două stele, aproape ciudat s-au ciocnit într-un sărut cândva demult pe când credeam în prinți și prințese, iar viața era o mare sală de bal azi ești doar un bărbat deloc oarecare mă aștepți în fiecare zi la colțul dimineții cu o cafea aburind a zâmbet și o semicursă în lipsă de armăsar alb pe care evadăm din ziua ce va urma. eu stau în față cu brațele larg dechise și trăiesc mai mult decât aș fi crezut vreodată că se poate trăi nu va fi nicicând mai mult de atât, dar cine are dreptul să-mi ia zborul de lângă tine? hai, strigă și tu cu mine să vezi cum îți ies din plămâni. nu îți ține respirația. promit că voi fi tot acolo, ba mai mult. hai, strigă-mă tare cât poți! ai să mă inspiri iarăși. prin tot sufletul tău. nu sunt un exercițiu. sunt doar aer. doi orbi care rătăcesc unul în altul fără să vadă vreun semn de circulație, avem mereu liberă trecere pe același drum
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate