agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
„Hei, tigve seci! Voi, guri-sparte! Voi, spinări
vărgate precum șarpele de apă! Plecați de-acolo!” striga furios paznicul temniței. Era sălbatic locul, deșert, în mijlocul sacrei Atene, cu povârnitele-i cocioabe, la poalele stâncilor cenușii cu vine-ngălbenite, pline de găuri, înverzite-abia ici-colo de granat și cimbrișor. Soarele se-nălțase pe munți, și-n azur trecea-ntunecos când și când câte-un zbor de aprigi lăstuni ce-i dădeau târcol prin preajmă deasupra stâncii, Zeiței de bronz, țipând ascuțit. Iar pe pământ la fel, o ceată încoa și-ncolo fugea, de copilandri, țipând și ei. Și iată se deschise ușa la Casa celor Unsprezece, iar temnicerul din pragu-ntunecos făcu să i se-audă glasul Și zise: „E timp de hârjoneală pentru voi acuma? Ieri de la Delos s-a-ntors nava sacră și sărbătorile-s de-acum sfârșite. Nu mai e timp să legi cu fir de in Scarabeii! Nici să te joci de-a musca!” Se trase mai încolo, potolită, liota de băieți. Apoi strigară: „Ei? ce tot îndrugi de scarabei, de muște? Aici e-o cucuvea”. Cu-adevărat, o buhă zburlită toată sta în pumnul lui Gryllos, fiu al lui Gryllos, făcător de scuturi, mai vârstnic între ei. Abia o vânase-adineauri într-o scobitură, Hyllos, fiul olarului Hyllos, care era cel mai mic. Într-o spărtură-a stâncii cenușii, sub o tufă de paracherniță, Hyllos văzuse strălucind doi stateri de aur, în tufiș, și se-aținuse; dar bănuții nu mai erau: apoi din nou i se-arătară doi ficși rotunzi în umbră ochi de pasăre. O cucuvea a Zeei din Atena făr'a clipi îl măsura pe fiul olarului Hyllos; care cu mâinile-amândouă de-odată o-nșfăcă de aripi, și-o prinse. Coccalos însă îi sări în spate și i-o luă; iar lui Coccalos Cottalos; pe urmă Gryllos de la el o smulse: atunci Cottalos izbucni în plâns, Coccalos râse, iar cel mai mic se smiorcăia pe lângă cel mai mare. (...) [„La civetta” în vol. Poemi conviviali] (traducere de Marin Mincu)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate