Epitaf


Privesc lacrimile de pe scrisorile ce nu ți le-am scris
Iar gândurile ce mă macină acum sunt de nedescris.

A trecut mult timp și totuși sunt doar secunde-n vânt,
De când de la tine nu am mai auzit vreun cuvânt.

Aș putea spune că îmi e dor de tine si nu aș minți,
Însă am invațat doar cu gândul la tine a ma mulțumi.

Aș putea incerca, din nou, să-ți spun că te iubesc,
Însă am ajuns ca acele cuvinte sterpe să le urăsc.

În jurul meu toate cele firești sunt pe dos întoarse
Iar în aer se îneacă ușor un parfum de pene arse.

Eu totuși sper, mă rog, să fie doar o aparență,
Sper să nu încep a trata totul cu indiferență.

Sper să simt curând mai mult decât gravitație,
Căci altfel voi părăsi această umană condiție…