Ochii-mi rătăceau pe pereții surzi de prea multe vorbe
Timpul s-a scurs și-a rămas doar o amintire
A ce-am trăit, a ce-am iubit
Cândva eram fericit...

Oceanul de stele infinit ocrotește lumea
S-a scurs o lacrimă ce mi-a înecat inima
Mă zbat să mă trezesc din nou la viață,
Însă în privire am doar văluri de ceață.

S-a înnorat și zefirul cu mângâierea-i dulce s-a îndepărtat
A plecat...totul s-a schimbat
Am uitat de tot ce îmi era drag
Acum, doar într-o lume a minciunilor mă complac.

Nu mai spun ,,nu”, deși ați merita
Mă retrag apoi în colțul meu și liniștea,
Doar ea îmi ascultă povestea,
Doar pereții surzi și luna.