agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-28 | |
Sunt călător în Univers
De dincolo de zenit am venit Să simt viața pe pământ Natura cu a iubirii cânt. Sosit-am din Libertate Să îmi pun văluri în toate Uitând de unde vin și cine sunt M-am renăscut și aici din Cuvânt. Iar când nimic n-am mai știut De unde vin și cine sunt Am ridicat ochii spre Soare Cerându-i înc-o binecuvântare Tu Soare sfânt și înțelept Ce dai căldura și lumina Vino și in al meu piept Să îmi înteleg menirea. De ce am vrut și am ales Să mă învelesc în văluri Când voi acolo sus pe cer Vă răsfățati în calde imnuri ? Voi sunete celeste ascultați Apoi Universu-l expandați Prin miliarde de lumine Sub formă de cânturi divine. Sunetul ce e cânt din Cuvânt Voi întelegeți și creați Cuvântului formă îi dați Chiar și aici pe Pămănt. Dar care-i rostul meu atunci De călător , de fir de praf în Univers De biet om neânteles Ce sunt pe Pamant ? Că sunt neînteles de toți Puțin îmi mai pasă mie Dar, a mea copilarie Mi-o iau înapoi. Că atunci vorbeam cu Soarele Cu stelele și zânele Ingerii -mi erau ca frați Iisus mă-mbrăca cu ochii curați. În haina libertății Omului Precum florile câmpului Păsările cerului, adierea vântului Și mireasma crinului. Când inima mare-mi creștea Planeta-ntreagă cuprindea Și-am observat atunci și-am înțeles Ce mari, dar cât de mici suntem. O, vino tu Soare Mi-e dor de tine Vino cu gânduri divine Nepieritoare. În inima mea pătrunde Minții dă-i înțelepciune Pe raze să mă urc spre cer Pelerin în Univers. E greu să stai încorsetat În gânduri și amagire Când imensitatea-i colindat Și știi că Totul e nemărginire. Și simți că arzi, că crăpi Și îți este foarte frică Carnea ta să o supui Libertații spiritului. M-am saturat să m-amăgesc Că sunt bine și că trăiesc De aceea Þie Doamne mă abandonez De-acuma eu, nu mai sunt eu. Tu m-ai ocrotit și m-ai facut Ce Þi-am cerut ? Din neființa să mă faci ființă Să mă-mpiedic de-a mea neputință? Că m-ai creat îți multumesc Cu iubirea ce mi-ai dat, sunt fericită Am obosit acum, atâta tot Ș-am hotărât să Îți predau ștafeta. Să faci cu mine tot ce vrei Tot ce Þie Îți convine Ș-a mele experiențe toate Þi le dărui cu drag Þie. Tu fă cu ele ce dorești Dar să știi că pentru veșnicie Cu Tine vreau să stau , de vrei M-am săturat de amăgire. De vrei ca alte lecții Pe pământ să mai învăt În lumea asta de-amăgiri, Cu Tine, da, am să accept. Cu Tine-n inimă și-n suflet În orice clipă conștient Ca Om ce sunt în trupul meu Că tu vrei asta, nu eu. Acum doresc tot ce dorești și Tu Altceva nu pot și nici nu vreau M-ai creat, și-al Tău copil sunt Sunt Om făcut din Cuvânt. De-n lumea amăgirilor mă vrei Fă din mine un mare soare Să lumineze pentru alții Ieșirea din iluzie-închisoare. Să devenim și-aici pe pământ Oameni transformați de Cuvânt Să ne hrănim doar cu iubire Înțelepciunea să ne fie bucurie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate