agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-10 | |
De la o vreme, (iar asta o spun cu mâna pe inimă) îmi lunecă ochii spre un copac.
Fie că mă spăl pe mâini și citesc din Coran, fie că ascult țipătul pescărușului mi se întorc ochii spre el. Oh, ce stupid! mi-am zis. Asta mi-ar mai lipsi, - să iubesc un copac! Ce nebun, mi-ar arunca pe ulițe copilandrii, ce nebun e acesta, îndrăgostit de o coajă?! Iar bărbații, femeile m-ar privi cu semeție și jenă. Dar copacul acesta (iar asta o spun cu mâna pe inimă), copacul acesta a făcut ochi. El mă privește, privirea lui mă ucide. De-aceea, întunecat sunt de la o vreme, inima mea e tot mai amară. Ne privim amândoi, ne atingem aproape, dar niciunul nu știe dacă celălalt cu adevărat îl iubește. Odată, am încercat să mă apropii de el foarte mult, cu spatele; altfel, fața mea nu-i frumoasă, așa, ca o frunză. Dacă nu-i place corpul meu? mi-am zis. Dacă vocea mea sună scrâșnit sau aspru, ca drujba? Oh, ce stupid, și ce mâini, să nu strângi niciodată cu ele la piept decât obiecte și corpuri, panglici și ambalaje! Nu aceasta e viața pe care ar trebui s-o trăiesc Nu aceasta e viața pe care ... Nu...nu...nu.... Atunci am început să mă legăn și să prind rădăcini iar el, să se spele pe mâini, să citească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate