agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-20 | |
pentru că apare în carapacea lui ESTE
acest labirint nu are cum să fie negat în orașul meu vulpea argintie trasează dungi în orașul meu drumurile se arcuiesc intersecțiile sunt lichide semafoarele niște meduze în care se adună agenți de circulație cu veste reflectorizante orașul meu e trist. aici se moare în orice punct. fiecare dală fiecare bordură povestește o moarte orașul meu apasă. orice țigăncușă de la colț de stradă devine rochia de seară a singurătății. camera rece/ camera cu liniște rece e undeva în sud-vestul orașului. dacă se curbează alunecă printre pomi chiar în apa argeșului, dar camera mea e navă spațială ori submarin și dacă privești fix aici toate obiectele devin hărți/ fotografiile ferestre/ fiecare tastă o destinație un loc un timp pe fotoliul negru sunt eu, lorelai iar eu nu mai știu ce sunt acum vine momentul când îți spun că vulpea argintie a început să deseneze în tine, cumva. am jumate din harta sânului tău stâng. de aceea îți zic, lorelai în mine crește trupul tău ca o casă tot așa cum camera în care scrii îmi seamănă iar când mângâi pereții mi-e cald și aproape dar acesta este un poem trist doar până ce intrii în cameră și
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate