m-a ars căldura precum un junghi între ochi




la zece dimineața cocoțat pe mini stepper
lăsându-mi greutatea când într-o mână când în cealaltă
îmi calculam bugetul iar sufletul se pregătea de grevă
la metrou a doua zi în drum spre muncă voi lua cuțitul
și voi tăia șina cu un râs reinvestit în iluziile noastre



la doisprezece fix am cinat cu treisprezece samurai japonezi
mi-au împroșcat parchetul cu sânge nenorociții și hămesiții
le-am povestit de reactorul din fukushima și numaidecât
au început să se taie cu săbiile între ei mai ceva ca țiganii
noștri din străulești residence mă jur că nu am mai văzut



după-amiază am coborât să-mi iau de la blondă prezervative
una cutie durex
pe datorie m-a întrebat mergem în spate să le probăm rezistența
și mi-a trecut o sumă mai mare în caiet nu astăzi nicidecum
astăzi îmi pun restul ambițiilor în ele le umplu cu apariții sfinte
îmi gem amintirile



seara m-am plimbat prin parcul național am băut un tuborg rece
și m-am oprit pe trepte alături de lac pluteau bărci și perechi
neoanele se stingeau se aprindeau ca un trecut cu netrăit viitor
și-am început să plâng în hohote panteismul cu fața în pumni



acum e târziu aștept să mă cuprindă un somn fără sens și direcție
voi începe să număr în gând de probă descompusă copilăria mea
sau voi număra o oaie două oi o agonie nedumerită o femeie tăcută

duminică, 23 mai 2011