agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-26 | |
I
Firul de iarbă plănge când se înalță spre țara de dincolo de razele solare și râde, când, din neștiință, arhaicile pete, îl readuce în urbea-i nativă. căci e ușor să vezi fire de iarbă, când, poleit în mâna ta, ai bisturiul cultelor păgâne. II Spontan grăiește Cerul prin lipsa de indicii, de fiecare dată găsește structuri uluitoare... E apa cel mai neînțeles cuvânt și totuși încă silabicește fără de încetare, dragoste dintre iubirea ca faimă și faima ca iubire. Ce lung, ce lung! e podul peste apa înghețată, când din zece-n zece pași, mai toți ne cer peșcheș. III În locul în care primăvara intră, prezentă-i și tristețea. Căci florile nu-și schimbă de două ori pe an parfumul și nici putere n-au să moară-n fiecare seară. IV Atunci e de-nțeles de ce piatra tot piatră vrea să fie. Ce dacă-i goală și nici măcar o parte nu-i știe de veșmânt? În sinea ei, mătasea de Oros înnobilează externul trecător. Orcât ar fi de seacă, îi place dansul mării și cântecul ce vine dinspre pădurea de molizi, un cântec ca de liră al celor ce zâmbesc de sub mormanul de vise îngropate. V Pe când cădea o frunză din pomul de lângă apă, ofta necontenit „n-am învățat să zbor...”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate