agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-02 | |
Strigam mereu la fiece clipa
Si o rugam plangand: ramai aici! Ce frumoasa-i aceasta aripa! Nu vreau s-o pierd, nu vreau sa o ridici. Dar clipa imi cadenta durerea Trecandu-mi peste ochi Si peste mainile intinse ca un giulgiu. „De ce esti trist?” m-ai intrebat. „A, nu-i nimic, a mai murit un inger”... Plangeam amarnic si ma rugam din nou la clipa: Opreste-te din drumul tau macar o data! Ceva s-a rupt din mine, a murit si tipa In noaptea prea adanca si-nstelata. „Cum adica a mai murit un inger?” te-ai intors mirata Si-n brate incet mi te-ai ascuns. N-ai sa-ntelegi, iubito, niciodata De ce-am tacut si nu ti-am raspuns... Ce-am vazut atunci, in noaptea prea inalta Cand te strangeam la piept tacand, plangand, Erai doar tu, dar parca erai o alta Si ingropai iubirea noastra c-un cuvant. Vroiam sa-ti intru-n carne si in sange Si-acolo sa raman uitat pe veci. Tu nu vedeai lumina cum se stinge Dar eu simteam ca i sa vrei sa pleci. Si nu ti-am spus ce n-ai fi inteles; Te-am strans mai mult in brate, tot tacand. Am mai ucis un vis, am mai ucis un vers Si-am asteptat sa se-mplineasca Ce-am profetit atunci in gand. Aveai ochii negri si mirati si nu ti-am spus... Lacrimile imi sopteau sa tac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate