împleteam coronițe din florile de pe câmp, atâta vânt prin iarbă,
atâtea prune coapte...
eram cu plasa în mână, adunam mușețel
și păsări cântau printre crengi.
ploua lent peste trandafiri,
seară rece cu miros de ciment pe hol, un fotoliu și o carte groasă.
voi urcați pe scară trăgând amintirile cu sania,
aveați ochii albaștri cu nori
și o porțiune de noapte trântită după ceafă.

începuse furtuna până în stomac,

dragostea era resuscitată în fiecare treaptă, atât de mult avânt
și luciditate,
încât v-a fost frică să ajungeți în rai.