Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut,nu am putut...nu m-am nascut
Eu m-am nascut...m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu,de etern,de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige,care este mai bun,chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti,impliniti,va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El...este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat...tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte,iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab,iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie,caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad,de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc,te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate,iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi...departe de aceste simple figurine de lut.