Nu mai curge din pastele,
s-au topit la felinar,
curcubee, rozacee,
sepii dulci de buzunar,
și din pensulă, de coadă
prinsă-n mână cu lipici,
nu mai cade nici o zeamă,
să mă tai și să mă pici

iau o floare-o pun în glastră
și mustețe favoriți
mâna mea acum va pune
peste pânză, m-auziți!
printre linii, curbe, pete
urcă-n slalom hazabulic,
stau la șapte metri-n față
și privesc cât sunt de ludic.

îmi amestec râsul-plânsul
cu sonete de culoare
visător în spectrul lunii
la fereastră ce apare
sau uitat de promenadă
pe o ramă prost vopsită,
pe pervazul nemuririi
lâng-o glastră ce-i ciobită.

sunt înfipt în șevalet
și cu mintea într-o doară,
mă holbez la felinar
ce s-aprinde prima oară.