Mă căutam în spatele gratiilor
copilăriei
și nu vedeam -de buruienile timpului
ce mi-au mâncat roadele-
... nimic.

Am numai coala spălăcită
strâmbă
din caietul de desen cu acuarele.

M-nțeapă o furnică roșie,
îmi rupe din inimă cu cleștii,
cu toată răutatea
ce demult am cunoscut-o...
și deschid ochii cu adevărat
după ce mi-am plesnit cu durere
osul palmei
de un alt os...
Era o piatră osoasă
făcută din crucea bunicii.
Adormisem în cimitir...
în așteptare.
Ca și cum ar mai fi ceva de așteptat...
... neașteptat...
21.09.2010