zilele sunt numărate,zboară
vântul rece pe rând le doboară,
credințele merg pe o sfoară
în ordine alfabetică într-o doară
sunt luate în cioc de o cioară...
nimic nu e mai complet,
decât darul de a fi incomplet
mergând agale, ieșită din context
vara se transformă într-un simplu text
albastrul cerului colorează idei abstracte
filele cărții sunt simple acte
ascunse în sentimente refulate,
de departe par a fi niște bolduri de emoții separate.

iluzii,
deziluzii,
sentimente,
resentimente,
ranchiună
toate acum zboară pe lună,
ne ciocnim, ne învățăm lecția
și fugim,
nimic nu mai rămâne din ce-a fost cândva
de azi mă simt lipsită de prezența ta
nu că ar fi contat cândva,
dar spun și eu așa,
ca să umplu un perpetuu spațiu libertin
dintre un eu și un supraeu.

idei,
acțiuni,
teorie,
practică,
libertate,
independență,
încarcerare...

nu rămâne din astă viață decât o înmormântare,
asta e pentru că asistăm la o plecare,
și culmea e nici măcar nu doare.
indiferență plus sancțiune
eu una mă mut în altă lume.